marți, 31 iulie 2012

Cati bani va poate aduce o inventie?




Rotisorul de mici dimensiuni pentru uz casnic s-a vandut in 7 milioane de exempare si a generat incasari de peste 1 miliard $, beneficiind si de un slogan inspirat: "Just set it and forget it!". Incasari similare a adus si pistolul gigant cu apa SuperSoaker inventat in 1990 si vandut in cca 80 de milioane de exemplare, in timp ce jucaria Slinky (vezi foto), desi s-a situat mai prost la capitolul venituri ("doar" un sfert de miliard $), si-a adjudecat in mod clar primul loc la numarul de bucati vandute: 250 de milioane. Ce au in comun aceste produse? In spatele tuturor a stat o o idee de geniu, un moment de inspiratie. Cu o precizare foarte importanta insa: in niciunul dintre cele 3 cazuri, aceasta inspiratie nu a fost suficienta pentru a atrage succesul comercial. Traseul de la simpla idee la profit s-a dovedit intotdeauna extrem de complicat.

Multe povesti de succes se termina cu fraza "Si a obtinut brevet pentru inventia sa si a devenit milionar", incetatenind astfel ideea ca a avea un brevet echivaleaza cu o avere instantanee. Dar ideea aceasta este falsa. Statisticile arata ca doar 1 brevet din 100 ajunge sa fie materializat sub forma unui produs si ca doar 1 din 500 aduce, intr-adevar, bani. E-adevarat, acest potential castig este uneori fabulos, dar asta numai daca produsul reuseste sa ajunga in rafturile magazinelor. Si pana in rafturile magazinelor este un drum al naibii de lung si de anevoios.

Iata de ce, cu exceptia cazului cand inventatorul are el insusi resursele si experienta pentru a desfasura cap-coada afacerea, singura solutie pentru a se face bani cu respectiva inventie este ca drepturile asupra ei sa fie vandute unui producator de calibru. Acesta vine cu utilaje pentru productia de serie, cu furnizori de materiale, cu canale de distributie – lucruri cel putin la fel de importante ca inventia in sine. In caz contrar, daca nu se accepta aceasta cedare a drepturilor, situatia poate deveni complicata si totul se poate termina prost.

Este celebru in acest sens cazul lui Robert Kearns, cel care a pus la punct stergatorul intermitent de parbriz: lui Kearns i s-au oferit 30 de milioane $ pentru inventia sa, dar el a refuzat aceasta oferta si a insistat ca producatorii de automobile, fiecare in parte, sa cumpere direct de la el dreptul de a-i folosi inventia. Rezultatul? Cativa ani zbuciumati de lupta cu producatorii, procese indelungate si, in final, obtinerea unei sume de doar 15 milioane $, din care o parte importanta s-a dus pe onorariile avocatilor.

Niciun inventator nu vrea ca altii sa se imbogateasca pe spinarea lui, dar nu trebuie uitat niciun moment ca a avea un brevet nu inseamna nimic – e doar o bucata de hartie, buna de inramat si de agatat pe un perete. A vinde drepturile de exploatare a acelui brevet se cheama a profita de pe urma lui. Mai mult sau mai putin, dar a profita.

In plus, sa nu se inteleaga cumva ca vanzarea in sine a drepturilor de expoatare este floare la ureche. Daca aveti cumva o inventie (chiar si una geniala) si vreti s-o vindeti unor investitori, trebuie sa stiti ca exista cateva motive foarte solide pentru care demersul dvs. poate fi sortit esecului:

1. Ideea dvs. nu este noua. Faptul ca nu ati vazut un produs similar pe piata nu inseamna ca un astfel de produs nu exista. E posibil chiar ca inventia sa mai fi fost propusa pe piata si sa nu fi avut succes. Sau sa nu mai fi fost propusa, dar sa existe deja brevete care protejeaza anumite caracteristici ale ei. Singurul mod in care se poate afla adevarul este o cercetare profesionista, dar o asemenea cercetare costa (in S.U.A. pretul e in jur de 1.000 $).

2. Producatorii nu cauta neaparat produse noi. Fiti convins ca orice producator are deja proiecte cu care sa isi bata capul, proiecte in care a investit timp si bani. Ideea cu care veniti dvs. se afla asadar in competitie cu alte idei si nu va fi luata in considerare decat daca promite cu adevarat un profit mult mai atractiv. Si nu va lasati indus in eroare de faptul ca multi producatori studiaza frecvent arhive de brevete - ei nu sunt interesati sa gaseasca inventii pe care sa le cumpere, ci doar cauta caracteristici pe care sa le adauge, intr-o forma sau alta, produselor pe care, asa cum am mentionat, le au deja in lucru.

3. Produsul nu este profitabil. Cu alte cuvinte, costul lui de productie nu permite desfacerea la un pret pe care piata sa il accepte. Astfel, investitorul/producatorul, ca sa isi acopere toate cheltuielile, trebuie sa vanda produsul catre angrosist la un pret de doua ori mai mare decat costul lui de productie. Angrosistul, la randul lui, trebuie sa il vanda detailistului la un pret de 1,5 ori mai mare decat pretul cu care l-a luat de la producator, iar detailistul il ofera pe piata la un pret dublu fata de cel pe care l-a platit el insusi. Asadar, 2 x 1,5 x 2 = 6, deci costul de productie trebuie sa insemne o sesime din pretul pe care consumatorul final accepta sa il plateasca. Multe inventii se impotmolesc la acest calcul.

4. Punerea in practica a inventiei cere schimbari tehnologice importante. De obicei, companiile mari au investit atat de mult in utilajele si liniile lor tehnologice actuale incat sunt practic prizonierele lor. Ca urmare, ele se vad nevoite sa ia in considerare doar acele produse noi a caror realizarea se muleaza pe dotarea existenta. Gigantul General Motors primeste anual cca 25.000 de idei noi, dar doar una dintre ele ajunge sa fie pusa in practica. Si asta nu pentru ca celelalte 24.999 sunt proaste, ci pentru ca firma nu isi permite sa faca schimbari.

5. Nu abordati investitorul in modul cel mai potrivit. Marile companii se bazeaza pe sisteme/proceduri/rutine foarte clare - altfel ar fi haos. Daca ele sunt cat de cat interesate de inventiile venite din afara, atunci cu siguranta au un sistem prin care aceste inventii sunt evaluate. Daca folositi acest sistem, veti primi cel mai complet raspuns pe care compania este dispusa sa vi-l dea, daca nu, veti primi un raspuns incomplet sau nu veti primi nimic.

Am enumerat aici cateva motive obiective, dar trebuie sa tineti cont ca exista si motive subiective pentru care propunerea dvs. sa fie refuzata: prezentarea pe care ati facut-o nu a fost prea clara, ati dat impresia ca sunteti un om cu care e dificil sa lucrezi, nu ati reusit sa dovediti ca stapaniti toate aspectele tehnice ale inventiei sau, pur si simplu, interlocutorul dvs. a avut o zi mai proasta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu