sâmbătă, 15 septembrie 2012

Rataciti in traducere

a stapani o limba nu echivaleaza cu a sti cuvinte
Un certificat de traducator se poate obtine cu nota 7, adica, nici nu excelezi si esti un pic peste mediocru, iar, daca ai dificultati, dai o fuga sau mai multe la dictionar.

De fapt, daca ar fi vorba de dat o fuga, ar fi bine pentru ca cei in cauza s-ar plictisi si ar accesa variantele on-line sau si-ar tine volumul la indemana. Sigur, ar mai exista si varianta consultarii cat mai rare, tocmai pentru ca ai inceput sa stapanesti mai bine limba respectiva. 

Dar a stapani o limba nu echivaleaza cu a sti cuvinte, cu a nu avea nevoie de dictionar. Asta poate face un robot. Cum este Google Translation, care, de multe ori, ofera traduceri ilare pentru un vorbitor nativ al limbii in care face traducerea.

Din nefericire, multi traducatori actuali se comporta cam ca masinaria Google: stiu echivalentul cuvintelor, dar nu au ceva mult mai important... simtul limbii. 

Cu ani in urma, cand probabil certificatul de traducator nu se lua cu 7 sau cand nota respectiva echivala cu un 10 de acum, inainte ca protagonistii unui film sa rosteasca primele vorbe, pe marile ecrane, aparea autorul traducerii si adaptarii. Distinctie clara intre cele doua. 

La fel si in cazul cartilor traduse. De putine ori, cineva priceput mai mult la traducere si mai putin la adaptare se multumea sa lase termenul in limba respectiva si sa-i spuna sensul de baza intr-o  nota de subsol, cu precizarea ca expresia sau jocul de cuvinte este  intraductibil. 

Cu putin efort, poate ca l-ar fi facut traductibil. Din pacate pentru ei, traducatorii de filme nu puteau face nota de subsol asa ca erau obligati sa adapteze. Sa nu mai vorbim despre statele care au ales nefericita idee a dublajului, unde traducatorul ce poate face? Sa lase actorii sa dea din gura fara ca (tele)spectatorii sa auda jocul de cuvinte intraductibil?

Si in filme si in carti, au inceput sa apara, mai ales dupa Revolutie,  probleme de adaptare. Cele mai frecvente sunt numele unor orase foarte cunoscute. N-o sa mai spuna cineva Noul York, Lipsca (Leipzig), desi, din fericire, se mai vorbeste despre Noua Zeelanda, Noua Caledonie, Noua Scotie. 

Dar putini tineri, altfel mari patrioti, se obosesc sa utilizeze termenii corespondeti in limba romana pentru Nice, Milan, Marseille, Wien. Pe urma, se mai intampla ca substantivul "map" (harta – in limba engleza) sa ajunga in limba romana... mapa sau, desi verbul to ask este folosit in discutia despre casatorie, este tradus cu sensul de a intreba sau verbulto save, intr-un dialog despre economisire, este tradus cu a salva... 

In carti sau in filme, o traducere incorecta poate cel mult sa supere sau sa starneasca rasul. Dar, cand este vorba de a traduce gresit sau aproximativ declaratii oficiale, consecintele pot fi grave. 

Ministrul francez de Interne, Manuel Valls, declara: "La France ne peut pas accueillir toute la misere du monde et de l'Europe", iar traducerea a fost "Franta nu poate primi toata mizeria din lume si din Europa". 
Desi variantele on-line ale DEX amintesc, in treacat, ca mizerie  inseamna si murdarie, probabil ca, de la traducerea romanului "Les Miserables", nimeni nu a mai folosit, in limba romana, termenul de mizerie pentru a desemna nefericirea sau saracia extrema, termeni imprumutati, cu tot cu sensul de baza, din limba franceza. 

Asadar, traducerea corecta, mot-a-mot, ar fi "Franta nu poate primi toata nefericirea din lume si din Europa", iar o traducere mai buna, cu tot cu adaptare, ar fi "Franta nu poate fi refugiul pentru toti nefericitii lumii si ai Europei", iar, in cei mai putin diplomatici termeni, pe intelesul tuturor: "Franta nu este mama ranitilor!"

Oricare dintre acestea se apropie mai mult de ceea ce a vrut sa spuna, sa transmita, sa comunice oficialul francez.

Sursa: manager.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu